Mijloace articulare

Suprafețele articulare[ modificare modificare sursă ] Suprafețele articulare sunt ovalare, mijloace articulare axul oblic mare îndreptat înainte, lateral și în jos și sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin.

Suprafața calcaneană fața articulară talară posterioară a calcaneului este convexă și are forma unui segment de cilindru plin, iar cea talară fața articulară calcaneană posterioară a talusului este concavă, de forma unui segment de cilindru gol. Aceste suprafețe articulare realizează o articulație de tip aproximativ elipsoidală sau trohoidă.

Leziunile articulare la sportivi

Capsula articulară[ modificare modificare sursă ] Capsula articulară se inseră la periferia celor două fețe articulare și este formată dintr-un strat fibros. Sinoviala tapetează suprafața interioară a capsulei articulare și formează posterior un mic fund de sac sinovial. De cele mai multe ori sinoviala nu comunică cu articulațiile din jur; uneori comunică cu articulația talocrurală. Are originea sus pe versantul anterior al procesului lateral al talusului, de aici se mijloace articulare oblic înapoi și în jos și se termină pe fața laterală a calcaneului sub fața articulară talară posterioară.

• Artroza, o afectiune complexa Artroza este o boala degenerativa care nu poate fi vindecata, insa exista foarte multe metode prin care o putem ameliora.
• Flexia — extensia este mişcarea principală.

Are o direcție paralelă cu aceea a ligamentului calcaneofibular, sub care este situat; sub ligamentul talocalcanean lateral se află tendonul mușchiului peronier scurt. Se întinde între tuberculul medial al procesului posterior al talusului și marginea posterioară a Sustentaculum tali și este acoperit de ligamentul deltoidian.

Acesta poate fi scindat în două fascicule cu originea pe tuberculii medial și lateral ai procesului posterior al talusului. Dacă osul trigon există, acest ligament se inseră pe el și se numește în cazul acesta mijloace articulare calcaneotrigonal.

Este cel mai important dintre ligamentele articulației subtalare, atât prin rezistența sa, cât și prin rolul său funcțional. Se inserează sus în șanțul talusului și jos în șanțul calcaneului.

Tratament pentru întărirea oaselor și a articulațiilor

Ligamentul talocalcanean interosos este format din două planuri lame sau fascicule : unul posterior și altul anterior, separate prin țesut adipos, uneori, printr-o bursa sinovială. Planul posterior aparține articulației subtalare, pe mijloace articulare cel anterior articulației talocalcaneonaviculare.

Articulația talocrurală

Ligamentul talocalcanean interosos este remarcabil din punct de vedere funcțional: în caz de torsiune a piciorului, el se întinde, opunându-se astfel unei accentuări prea serioase a acestei mișcări; asigură un grad apreciabil de soliditate și elasticitate a articulației, avantajând în mod real mersul. Axul mișcării de eversiune pronație și inversiune supinație a piciorului în articulația subtalară este perpendicular pe fețele ligamentului talocalcanean interosos.

Anatomia omului.

Volumul I — Aparatul locomotor. Ediția a XI-a, revizuită integral de prof.

Ion Albu. Iagnov, E.

Artroza – ce este, tratament si simptome

Repciuc, I. Aparatul locomotor.

Editura Medicală. Anatomia omului, vol. Volumul I. Publisher: Churchill Livingstone,