Tratament comun 1905


Print Tulburările sociale și politice din Rusia și reverberațiile în România La începutul secolului XX, cel mai puternic — și mai de temut — vecin al României era Rusia.

Însă în anii Imperiul Romanovilor se confrunta cu probleme deosebite. Înfrângerile catastrofale din războiul cu Japonia au dus la frământări politice și sociale în interior.

Reprimarea marșului de protest din 9 ianuariede pe străzile Sankt-Petersburgului, s-a soldat cu un număr mare de morți și răniți, după unele surse chiar peste o mie.

Totodată, manifestațiile publice și grevele rusești dinprecum și represiunea autorităților țariste au avut reverberații și în România. În primul rând vecinătatea potența interesul. Totodată, presa din regat, inclusiv cea socialistă, scria despre ce se întâmpla în marile orașe rusești. Cercul socialist România muncitoare din București a organizat o manifestare de protest contra țarismului, la 24 ianuarie Totodată, a fost publicată gazeta Jos despotizmul!

Arestarea de către poliția rusă, îna scriitorului rus a provocat tratament comun 1905 de simpatie în diverse cercuri. La Iași a avut loc, la 11 februarieun spectacol pe baza piesei amintite. După unele surse din epocă, motivele răscoalei erau legate de tratamentul extrem de dur la care erau supuși marinarii ruși, iar în mod particular de lipsurile de pe nava respectivă, inclusiv de mâncarea stricată.

Marinarii i-au ucis pe comandanți și pe mai mulți ofițeri, astfel încât tratament comun 1905 pus stăpânire pe crucișător și au arborat ostentativ drapelul roșu, potrivit unor date.

Au tras câteva proiectile asupra portului Odessa, provocând distrugeri materiale și morți, după care s-au îndreptat spre portul Constanța, unde au ajuns la 19 iunie La bordul vasului se aflau aproape de oameni. Puterea de foc a crucișătorului depășea tot ceea ce avea marina română în dotare, astfel încât nu putea fi vorba de dezarmare și internare prin utilizarea forței.

Pentru că nu primiseră alimentele și cărbunii de care aveau nevoie, marinarii ruși s-au îndreptat spre portul rusesc Feodosia, din Crimeea, unde au înregistrat același refuz. Întorși la Constanța, tratament comun 1905 25 iuniemarinarii au solicitat azil politic autorităților române.

Guvernul țarului a trimis o întreagă escadră în fața Constanței, solicitând înapoierea vasului și predarea răsculaților. Autoritățile române au restituit vasul, dar au refuzat să-i predea pe marinarii ruși rebeli, care au primit salvatorul azil politic.

Unii dintre ei aveau să rămână în România, muncind în agricultură, industrie sau servicii, în vreme ce alții au fost expulzați în anii următori pentru propagandă revoluționară tratament comun 1905 au plecat din proprie inițiativă în vestul Europei sau în Statele Unite ale Americii. Constantin Mille s-a deplasat la Constanța, folosindu-și influența și relațiile personale — inclusiv cu Alexandru Bădărău, prieten din tinerețe și ministru al Justiției — în favoarea celor care solicitaseră azil politic.

Totodată, Mille a luat legătura cu marinarii ruși, inclusiv cu liderul lor, Afanasi Matiușenko. De asemenea, Cristian Racovski a participat la aceste întâlniri, jucând inclusiv rolul de interpret.

Diverse grupuri românești, inclusiv de socialiști, au organizat colecte de bani și obiecte pentru a-i ajuta pe marinarii ruși. Dincolo de manifestările de solidaritate, ieșirile publice ale socialiștilor români au folosit în primul rând la activarea mișcării lor. De altfel, în perioada următoare au existat voci social-democrate Constantin Titel-Petrescu și Șerban Voinea, spre exemplucare au scos în evidență impactul pe care evenimentele din Rusia anului l-au avut în stimularea mișcării socialiste din România antebelică.

După numai două decenii de la petrecerea evenimentelor, sovieticii aveau să folosească revolta de pe vasul de luptă în scopuri pur propagandistice, prin filmul regizat de Serghei Eisenstein, Crucișătorul Potiomkino ficțiune care legitima violența politică pentru cauza comunismului. Cercurile socialiste și sindicatele din România: între autonomie și centralizare Apropierea dintre socialiști și sindicate era vizibilă la începutul secolului XX.

Mai multe conferințe au avut loc în aniila care au participat atât reprezentanți ai cercurilor socialiste, cât și ai sindicatelor. Alexandru Alecu Constantinescu O conferință a cercurilor socialiste și a sindicatelor din România s-a tratament comun 1905 la București, la august Delegații reprezentau 36 de organizații politice și sindicale, cu 4.

Dintre cei 94 de participanți — 75 din partea sindicatelor și 19 din partea cercurilor socialiste — 57 proveneau din București, 14 din Iași, câte șase din Galați și Pașcani, cinci din Brăila, câte doi din Câmpina, Constanța și Alexandria. De asemenea, au fost și participanți în nume tratament comun 1905 din alte orașe.

Între cei mai cunoscuți activiști prezenți s-au numărat Ion C. Despa, Ștefan Gheorghiu, N. Au participat și doi reprezentanți ai socialiștilor români din Austro-Ungaria, mai precis din Transilvania Gustav Auerbach și Bucovina Gheorge Grigoroviciprecum și un delegat din Bulgaria Noceff. Dimitrie Marinescu Temele mari tratament comun 1905 la această reuniune priveau organizarea și centralizarea sindicală, organizarea propagandei, grevele, relația dintre mișcarea socialistă și cea sindicală, legislația muncii, alegerea structurilor de conducere ale mișcării socialist și sindicale etc.

De asemenea, s-a înființat Comisia Generală a Sindicatelor din România, conducerea revenind socialiștilor Al. Constantinescu, V. Anagnoste, I.

Frimu, M. Bujor etc. Socialismul îmbrăca deocamdată mai ales haine sindicale, tendința fiind de centralizare organizațională. Sindicatele și cercurile socialiste au ținut cea de-a doua conferință comună la Galați, la 29 iunie-1 iulie Au fost reprezentate 51 de organizații profesionale și politice, cu 6.

Alte 17 organizații nu au reușit să-și trimită reprezentanții. Au participat 86 de delegați, dintre care 42 din Galați, 20 din București, 10 din Iași, șase din Brăila, patru din Ploiești, doi din Focșani, câte unul din Câmpina, Giurgiu și Adjud. Între participanți s-au aflat Andrei Ionescu, Gh. Despa, I. Frimu, Dimitrie Marinescu, C. Racovski, Gheorghe Cristescu, Al. Anagnoste, Ottoi Călin, I. Sion, Em.

tratament comun 1905

Socor, N. Georgescu, Nicolae D. Cocea, Em. Bastardo, Al. Mușoiu, Gh. Dimitriu etc. Subiectele aflate pe ordinea de zi priveau situația Comisiei Generale a Sindicatelor, tactica mișcării socialiste și a celei sindicale, presa mișcării, chestiunea evreiască.

O atenție deosebită a fost acordată problemei raportului dintre sindicate și cercurile socialiste. S-a avut în vedere o delimitare între cele două, iar cercurile să se poată constitui într-un partid socialist. În cele din urmă, s-a boala de distrugere a șoldului unificarea cercurilor în Uniunea Socialistă din România.

Se avea în vedere ca sindicatele și cercurile aveau să se sprijine reciproc, să conlucreze în privința intereselor generale ale muncitorimii. Gheorghe Cristescu La conferința de tratament comun 1905 Galați au fost alese conducerile structurii sindicale, respectiv politice. În fruntea Comisiei Generale a Sindicatelor se aflau Al. Constantinescu, D.

tratament comun 1905

Tratament comun 1905 Socialistă avea în frunte un tratament comun 1905 compus din I. Bujor, N. Cocea, Gh. Cristescu și C.

Geneza comunismului românesc (IX)

Frimu avea să fie ales secretar al Uniunii în septembrie O comisie formată din Constantin Dobrogeanu-Gherea, M. Cocea, C. Racovski și Em. Socor era mandatată să alcătuiască un proiect de statut al comisiilor locale ale cercurilor socialiste, precum și un proiect de program al Uniunii Socialiste.

Socialiștii români au decis trimiterea unei delegații la Congresul Internaționalei a II-a Socialiste, care s-a desfășurat la Stuttgart între august Cu câteva luni înaintea acestei reuniuni fusese făcută o cerere de afiliere.

Cocea și Cristian Racovski —, care au fost aleși în diferite secțiuni. O a treia conferință a sindicatelor și Uniunii Socialiste a avut loc la ianuariela București. De asemenea, a participat și un reprezentat al secției române a Partidului Social-Democrat din Ungaria Ioan Crețuprecum și un delegat al socialiștilor din Bulgaria. Ordinea de zi a reuniunii fusese anunțată încă din decembrieprivind câteva subiecte majore pentru societatea românească, care parțial și în diferite forme erau dezbătute și de partidele mari, inclusiv în Parlament.

  1. Geneza comunismului românesc (IX)
  2. făină de orez - Deutsch-Übersetzung – Linguee Wörterbuch
  3. Boli ale articulațiilor pelvisului și articulațiilor gleznei
  4. Statele membre pun la dispoziția celorlalte state membre ș i a Comisiei, în termen de 60 de zile de la tratament comun 1905 în vigoare a prezentului regulament, o listă actualizată cu abatoarele desemnate de Uniunea Europeană ș i înregistrate ca abatoare care nu sacrifică rumegătoare, cu unitățile de transformare desemnate care produc proteine hidrolizate, fosfat dicalcic, fosfat tricalcic, făină de peș te, produse din sânge sau făină din sânge, precum ș i cu unitățile autorizate să producă hrană care conține asemenea proteine, cu excepția transformatorilor la domiciliu, care acționează în conformitate cu dispozițiile din prezentul regulament.
  5. Articol principal: Treponema pallidum.
  6.  - Это зависит от оперативности, с которой ARA пересылает почту.

Era vorba despre reformele politică, pentru ocrotirea muncii și agrară. Delegația de la Iași a avut însă un contraproiect programatic, ceea ce a dus la reformularea ordinii de zi.

Se avea în vedere ca aceasta să atragă într-o acțiune comună întreaga muncitorime din țară. Din proiectul de statut prezentat de delegația ieșeană reieșea clar accentul pus pe autonomia organizațiilor locale și pe descentralizarea politică.

În privința organizațiilor locale, acestea aveau să fie cercurile socialiste. Putea fi membru al USR orice cetățean român cu vârsta de peste 18 ani, fără deosebire de etnie, religie și sex, care susținea scopurile și programul organizației și se angaja să o ajute material și moral.

O conferință anuală avea să aleagă Comitetul Central al Uniunii Socialiste din România, format din cinci membri și trei supleanți. Compoziția nominală a primului Comitet Central arăta astfel: I. Frimu, C. Racovski, N. Georgescu, N. Ghețu și M. Tot cinci activiști intrau în Tratament comun 1905 Generală: Al. Constantinescu, Gh. Cristescu, Apostol Nicolescu, V. Anagnoste și Nae Georgescu, precum și trei supleanți. A fost constituită și o comisie pentru definitivarea programului Uniunii Socialiste: C.

Dobrogeanu-Gherea, C.

tratament comun 1905

Racovski, Max Wexler, M. Cocea și I. Programul urma să fie prezentat viitoarei conferințe. Unii dintre cei de mai sus fuseseră aleși în structurile de conducere politice și sindicale chiar dacă nu se aflau în țară, cum era cazul cu Racovski, respectiv Anagnoste, expulzați de guvernul Brătianu încă din vara anului