Tratamentul afectării tendoanelor de umăr


Afecțiuni ale umărului Anatomia umărului Pentru a înţelege cum funcţionează umărul, modul în care se pot produce leziunile şi cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme este necesar să înţelegem felul în care sunt construite şi interconectate diferitele structuri ale umărului.

Durere de umăr – cauze, diagnostic, tratament

Structurile cele mai profunde ale umărului includ oasele şi articulaţiile. Următoarele sunt ligamentele şi capsula articulară, iar la nivel superficial sunt situaţi muşchii şi tendoanele.

Oasele care intră în alcătuirea umărului sunt humerus osul braţuluiscapula, acromion şi clavicula. Există patru articulaţii care formează umărul. Principala articulaţie a umărului, numită articulaţia glenohumerală, se formează în locul în care capul humeral se potriveşte la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei. Această scobitură poartă numele de cavitate glenoidă.

Articulaţia acromioclaviculară se găseşte între acromion şi claviculă. Articulaţia sternoclaviculară realizează conexiunea între braţ, umăr şi scheletul principal al toracelui anterior.

O articulaţie falsă se formează în locul în care scapula glisează la nivelul toracelui. Această articulaţie, numită articulaţia scapulotoracică, este importantă deoarece necesită ca muşchii din jurul scapulei să funcţioneze împreună, pentru a menţine glenoida în linie în timpul mişcărilor umărului.

Articulaţia umărului are puţine ligamente, iar cele existente sunt relativ mici.

Marea majoritate a cazurilor apar la persoanele de varsta medie si inaintata, odata cu scaderea vascularizatiei tendoanelor si se considera ca microtraumele contribuie la aparitia acestora. Trauma majora sau repetata, intinderea sau exercitiile fizice excesive gresit efectuate ii favorizeaza aparitia.

Stabilitatea care există la nivelul umărului este conferită de coafa rotatorilor, adică de articulaţia umărului care este acoperită de un manşon format dintr-un grup de muşchi şi tendoane. Aceasta menţine braţul în articulaţia umărului articulaţie de tip bilă-cavitate şi ajută la mişcarea braţului în diferite direcţii. Coafa rotatorilor este alcătuită din patru muşchi ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete: supraspinos, infraspinos, rotund mic şi subscapular.

Muşchiul subscapular exercită o acţiune de compresie la nivelul capului humeral şi, în anumite poziţii, o mişcare de rotaţie internă. Muşchiul  infraspinos şi rotundul mic realizează rotaţia externă a braţului. Aceşti patru muşchi acţionează ca o unitate pentru a menţine stabilitatea dinamică a umărului şi, în acelaşi timp, ei permit ridicarea braţului.

Microscopic, toate tendoanele coafei rotatorilor fuzionează, formând o bandă continuă. Din cauza acestei particularităţi de structură, riscul de ruptură este egal pentru cei patru muşchi din structura coafei rotatorilor; de asemenea, tendoanele din coafa rotatorilor se pot rupe când sunt suprasolicitate sau lezate.

Cartilajul articular acoperă capetele articulare ale fiecărui os, are o grosime aproximativă de 0,6 cm la articulaţiile mari, care trebuie să suporte sarcini mari, însă este puţin mai subţire la articulaţii precum umărul, care în mod normal nu suportă greutăţi. Tratamentul afectării tendoanelor de umăr articular permite suprafeţelor articulare să alunece una pe lângă alta fără a produce leziuni. Funcţia lui este să absoarbă şocurile şi să ofere o suprafaţă foarte netedă pentru a înlesni mişcările.

La nivelul umărului, cartilajul articular acoperă capătul proximal al humerusului şi regiunea din cavitatea glenoidă a scapulei. Tipuri de afecţiunile ale umărului Sinovita Cauzele sinovitei din articulația umărului sunt similare celor tratamentul afectării tendoanelor de umăr alte articulații. Sinovita localizată se găsește în mod obișnuit în asociație cu leziuni ale labrului articular sau ale coafei rotatorilor sau cu osteofiții din articulația acromio-claviculară proiectați în spațiul subacromial.

Sinovita generalizată, sistemică, apare în boli precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau lupusul eritematos sistemic. Ca simptomatologie apar durerea de repaus și la mobilizare, tumefacția și limitarea mișcărilor, ultimele două în special când este tratament pentru durerea în articulația mâinii spațiul subacromial.

Examenul clinic presupune toate testele pentru evaluarea spațiului subacromial, tendonului bicepsului și coafei rotatorilor. Radiologic pot fi apreciate leziuni osteocartilaginoase, spațiul subacromial și articulația acromio-claviculară, semne indirecte ca ascensionarea capului humeral în leziuni ale coafei. Pot fi de folos, de asemenea, ecografia și testarea IRM. Artroscopic leziunile de sinovită sunt asemănătoare celor din alte articulații.

Când sunt descoperite în articulația gleno-humerală sunt de cele mai multe ori însoțite de o bursită subacromială. Tratamentul presupune în cazul sinovitei reactive secundare tratamentul leziunilor de bază instabilități de umăr, leziuni de labrum sau ale coafei rotatorilor, leziuni de cartilaj sau corpi liberi intraarticulari.

În cazul unei sinovite la pacienți cu boală sistemică sinovita pigmentară vilonodulară, condromatoza sinovială, artrita reumatoidă se poate sinovectomie artroscopică parțială, subtotală sau completă. Dacă nu s-a practicat decât sinovectomie și lavajul articular, mobilizarea umărului trebuie să fie imediată cu recuperarea precoce a amplitudinilor complete de mișcare pentru a împiedica formarea aderenţelor în special în recesul axilar.

Leziuni de cartilaj Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât al celor degenerative, spre deosebire de alte articulații. Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o cauză degenerativă artrita reumatoidăși instabilitatea de umăr dacă este o cauză traumatică.

Radiologic se pot decela leziuni degenerative pensarea spațiului articular, osteofiți bandaj pentru durere în articulația șoldului sau leziuni osteocartilaginoase traumatice leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc.

Artroscopic se pot decela și evalua leziunile omartroza, artropatie prin defect de coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc. Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia corpilor liberi și detritusurilor, îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului. Pot fi, tratamentul afectării tendoanelor de umăr asemenea, efectuate intervenții de stimulare a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral.

Umărul va fi mobilizat rapid după intervenție pentru a evita aderenţele. Corpi liberi intraarticulari Cauzele apariției unor corpi liberi în articulația umărului pot fi traumatice luxaţia gleno-humerală sau atraumatice necroza avasculară a capului humeral sau condromatoza sinovială.

  • Afecțiuni ale umărului » Dr. Predescu
  • Informatii generale despre durerea de umar Durerea de umar poate fi rezultatul ranirii sau imbolnavirii articulatiei umarului.

Simptomatic pot provoca durere fulgerătoare și blocaj articular, senzații care apar destul de rar din cauza volumului mare al articulației gleno-humerale. Clinic nu există semne specifice; doar uneori pot fi puse în evidență crepitații la mobilizare.

Radiologic pot fi observați corpii care sunt calcificați. Testul IRM Imagistică prin rezonanţă magnetică poate fi de folos.

Când sunt mai mulți se vor îndepărta mai întâi cei mai mici pentru a nu extravaza prea mult lichid în subcutan.

unguente de casă pentru osteochondroză reparații comune club coral

Uneori este nevoie chiar de o mini-artrotomie corpi mari sau sinovectomie completă condromatoza sinovială. În cazul în care unica intervenție a fost de îndepărtare a corpilor articulari, se va mobiliza umărul imediat. Leziuni de labrum articular Labrul articular este o structură fibrocartilaginoasă care asigură congruența parțială între capul humeral și glenă.

Rupturile și modificările degenerative ale labrului devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. De aceea, trebuie luat în considerare procesul normal de îmbătrânire atunci când se evaluează această formațiune anatomică. Totuși ele sunt de multe ori traumatice, consecutive luxațiilor și subluxațiilor gleno-humerale. Modificările degenerative pot rămâne asimptomatice, dar rupturile mai mari pot provoca senzații de blocaj.

piciorul plat transversal și artroza articulației genunchiului infuzia a mâncat din dureri articulare

În cea mai mare parte, simptomatologia este guvernată de evenimentul și mecanismul cauzal luxația. Nu există teste specifice pentru leziunile labrale. Rareori care este tratamentul pentru bursita articulației genunchiului exercitarea unei presiuni cap humeral-glenă se pot decela click-uri cauzate de fragmentul labral prins în articulație.

Imagistic cel mai important este examenul IRM care poate decela, clasifica și stadializa leziunea.

articulațiile rănite din ciclism balsamul astin articular

Tipologia leziunilor labrale este dată de modelul rupturii flap, toartă de coș, longitudinală sau degenerativă și de localizarea ei. De aceea, labrul articular a fost împărțit în 6 zone diferite superior, antero-superior, antero-inferior, inferior, postero-inferior, postero-superior.

Leziunile situate deasupra liniei ecuatoriale a glenei se asociază adesea cu leziuni de coafă și de tendon bicipital zonele I, II si VIiar cele inferioare liniei ecuatoriale sunt asociate frecvent cu instabilitatea de umăr zonele III, IV si V.

Leziunile de tip SLAP O leziune de tip SLAP este o separare traumatică a labrului superior care se extinde dinspre anterior spre posterior implicând sau nu originea tendonului capului lung al bicepsului brahial.

Tendinita: simptome, prevenţie şi tratament

Cauza poate fi o tensiune extremă în tendonul bicipital faza de decelerare a mișcării de aruncare cu cotul întinso cădere pe cot cu brațul flectat, luxaţia de umăr. Durerea este simptomul principal. Clinic pot fi pozitive semnele pentru tendonul bicepsului Yergasson, Speed test. Radiologia rămâne nerelevantă în lipsa smulgerii unui fragment osos. Testul IRM este de elecție. Este o leziune instabilă dacă deplasarea prin tracțiune pe biceps este mai mare de 3mm. Tratamentul depinde de clasificarea artroscopică: tratament conservator cu antiinflamatoare nesteroidiene și fizioterapie asociat sau nu cu debridare tratamentul afectării tendoanelor de umăr limitată.

Combinații între rezecție și reparare artroscopică. Recuperarea tratamentul afectării tendoanelor de umăr repararea unei leziuni tip SLAP presupune imobilizarea umărului și mobilizarea cotului, pumnului și mâinii 1 săptămână, evitarea rotației externe și aducției 3 săptămâni, întărirea protejată a bicepsului la săptămâni, mobilizarea activă la luni.

Leziuni de tendon lung al bicepsului brahial Rupturile parțiale sau complete, subluxații ale acestui tendon apar în special la sportivii care folosesc frecvent mișcarea de aruncare. Tendonul poate fi deșirat sau rupt în sindromul de impingement cronic, tenosinovita bicipitală sau alte condiții degenerative ale umărului care pot implica ruptura de labrum sau coafa rotatorilor.

Pacientul se plânge de durere pe fața anterioară a umărului și  poate avea un istoric de traumă în antecedente. Există semne clinice evocatoare pentru leziunea de tendon bicipital: Yergasson durere la flexie și supinație contracaratăSpeed durere la elevația anterioară contracarată sau nu a membrului superior cu cotul în extensie și supinație.

Ruptura este completă și devine nedureroasă de multe ori dacă apare o tumefacție la nivelul corpului muscular al bicepsului semnul Popeye.

De ce ne temem de ea? Tendinita coafei rotatorii Apare când tendoanele muşchilor care stabilizează articulaţia umărului prezintă iritaţie şi inflamaţie rezultate prin utilizare excesivă, exagerată sau mişcări repetitive cu braţul ridicat spălarea geamurilor sau aruncarea de greutăţi.

Examenul radiologic este neconcludent, dar poate arăta în incidenţe speciale un șanț bicipital mic, sugestiv pentru o subluxație a tendonului. Testul IRM poate fi util pentru diagnostic, cel mai la îndemână fiind totuși examenul ecografic. Artroscopic un tendon bicipital normal are o culoare albă uniformă fiind acoperit de sinoviala transparentă. În cazul tenosinovitei aceasta devine puternic vascularizată.

scapa de durerile de cot deformând artroza șoldului ce este

Dacă tendonul este rupt parțial, apare franjurat, iar la ruptura completă este evident bontul restant care se poate eventual încarcera în articulație. Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical numai după ce leziunile de coafă rotatorie au fost excluse sau tratate corespunzător.

În cazul tendinitei și tenosinovitei se poate recurge la un tratament antiinflamator, eventual cu injecții corticoide. Ruptura parțială se debridează chirurgical pentru a îndepărta părțile tendonului ce pot fi sau sunt deja un obstacol mecanic, eventual, tenodeză sau tenotomie la pacienții mai vârstnici.

  • Totul despre Durerile de Umar: De ce apar si cum le tratam | CENTROKINETIC
  • Cele mai afectate articulaţii sunt ale umăruluicotuluipumnului  şi gleznei.

Ruptura completă, care survine mai ales la persoanele în vârstă, poate fi tratată conservator. Dacă bontul proximal se încarcerează în articulație, el va fi îndepărtat artroscopic. Recuperarea începe imediat cu mobilizarea completă a umărului în cazul absenței tratamentul afectării tendoanelor de umăr de coafă rotatorie. Instabilitatea cronică a umărului Instabilitatea cronică a umărului sau luxaţia şi subluxaţia recidivantă de umăr defineşte o afecţiune secundară ce nu a beneficiat de tratament conservator adecvat la timpul respectiv sau urmează unor episoade de luxaţie scapulohumerală ceea ce conduce la pierderea contactului normal, fiziologic al suprafeţelor articulare cu luxaţia umărului la ridicarea braţului peste un anumit nivel sau chiar la anumite mişcări considerate normale.

Etiologia acestei entități clinice poate fi traumatică sau atraumatică, lucru deosebit de important pentru tratamentul ulterior și pentru prognostic. De asemenea, trebuie cunoscută frecvența fenomenului de dislocare a articulației luxație inițială sau recurentă și direcția de deplasare anterior, posterior sau inferior. Caracteristici: În cele mai multe cazuri de luxație traumatică, reducerea spontană sau chiar cu un ajutor nu este posibilă, tratamentul afectării tendoanelor de umăr este severă şi implică întreg umărul sau întreg membrul superior; Palparea și inspecția umărului sunt evocatoare în acest sens; Pot apărea deficiţe neurovasculare.

Dacă pacientul are deja o instabilitate de umăr, durerea este mai puțin amplă și inflamație în articulație 3 grade devine posibilă chiar spontan sau prin tracțiune lejeră; el declară și alte dislocări ale umărului dintre care prima, eventual, traumatică.

În cazul etiologiei netraumatice, semnul aprehensiunii este pozitiv apărare musculară la poziționarea brațului în abducție și rotație externălaxitate articulară uneori prezentă sulcus test unilateral sau bilateral.

Radiologia este importantă atât pentru poziția luxată, cât și pentru cea redusă. În poziția luxată este pusă în evidență pierderea contactului articular excluzându-se eventuale fracturi de glenă sau humerus, iar poziția redusă poate evidenția leziuni osoase ale glenei Bankart osos sau ale capului humeral Hill-Sachseventual avulsii ale trohiterului. Ecografia poate fi utilă, dar mai ales testele IRM sau CT cu substanță de contrast sunt importante pentru stabilirea indicației și pentru planificarea tratamentului.

Artroscopic pot fi descoperite următoarele tipuri de leziuni: Leziune Bankart: detașarea labrului antero-inferior de pe glenă cu implicarea ligamentului gleno-humeral inferior. Continuitatea între cartilaj și labrum este ruptă, dar periostul rămâne intact. În cazul leziunii acute, este prezentă hemoragia interstițială, în timp ce luxațiile recurente lasă un țesut franjurat.

artroza deformată a articulației șoldului 3 grade tuse și dureri la nivelul articulațiilor

Este foarte importantă inspecția acestei leziuni pentru că de multe ori asociază și alte modificări fracturi, detașări periostale care nu au rezolvare artroscopică. Leziunea Hill-Sachs  sau Malgaigne în nomenclatura franceză : constă într-o impactare condrală sau osteocondrală a părții postero-laterale a capului humeral. Are forma de V și reprezintă una din contraindicațiile reparării artroscopice.

Durerea de umar

Leziuni glenoidale: pot fi condrale sau osteocondrale, pot deveni importante în instabilitatea anterioară cronică. Leziuni capsulare: rupturi ale ligamentului gleno-humeral inferior chiar când labrul este perfect atașat. Leziuni asociate: corpi liberi intraarticulari, rupturi de coafă a rotatorilor.

Poate fi reprodusă luxația sub artroscopie pentru a stabili direcția ei. Din punct de vedere terapeutic, trebuie redusă imediat luxația, instrucțiuni de unguent pentru artropant dacă acest lucru implică uneori sedare sau anestezie generală, folosindu-se una din tehnicile descrise în literatura de specialitate Hipocrate, Von Arlt, Milch, Stimson tratamentul afectării tendoanelor de umăr.

Umărul va fi apoi imobilizat pentru 3 săptămâni urmând fiziokinetoterapia de recuperare. În general, pacienții tineri cu instabilitate posttraumatică sunt mai susceptibili la recurența luxației.

Tratamentul chirurgical se articulațiile doare la îndoire pe studiile lui Bankart conform cărora labrul care a fost detașat prin luxație nu se va vindeca spontan într-o poziție anatomică normală. Există la ora actuală mai mult de de tehnici chirurgicale descrise pentru tratamentul luxației recidivante anterioare de umăr.

Există două tipuri de tehnici chirurgicale: - anatomice: Scopul lor este de a reconstrui în mod anatomic structurile lezate. Capsulorafia Putti-Platt  de domeniul trecutului, lasă un mare deficit de rotație externă ; Procedura Lange-Eden-Hybbinette: inserția unei grefe osoase în colul anterior al scapulei: folosită pentru defecte osoase mari ale glenei și la epileptici; Intervenția Latarjet  Bristow la englezi : transferul procesului coracoid împreună cu inserțiile sale musculare în fața glenei; util în leziuni osoase glenoidale Bankart osos și cu rată mică de recidivă; este tratamentul afectării tendoanelor de umăr tehnică posibilă și artroscopic, dar cu grad înalt de dificultate.

Este foarte importantă selecția pacienților ce se pretează la tratamentul afectării tendoanelor de umăr intervenție chirurgicală pentru instabilitatea anterioară de umăr și, mai ales, când trebuie utilizată o tehnică artroscopică sau deschisă.

Esențial pentru tehnicile artroscopice este să existe un complex labrum-capsulă-ligament intact care să poată fi reatașat pe marginea anterioară a glenei. Există, deci, câteva contraindicații ale artroscopiei când se recurge la o metodă deschisă: Bankart osos; Leziune Hill-Sachs Malgaigne ; Absența sau distrugerea complexului labrum-capsulă-ligament alte leziuni din clasificarea Habermeyer  ; Leziuni asociate ruptura tendonului subscapularului, leziune de interval cu subluxare sau luxare tendon lung al bicepsului, instabilitate izolată posterioară sau multidirecțională.

Tehnicile artroscopice  au ca numitor comun tratamentul afectării tendoanelor de umăr complexului labrum-capsulă-ligament la fața anterioară a glenei și tratamentul afectării tendoanelor de umăr fi: - transglenoidale este necesară perforarea glenei și incizia posterioară pentru fixare sau - anterioare sunt necesare dispozitive speciale de ancorare osoasă. Uneori se adaugă și alte manevre artroscopice, această reancorare nefiind suficientă: procedee de plicaturare a capsulei sau chiar închiderea intervalului rotatorilor când acesta este insuficient sulcus sign persistent și în aducție și rotație externă.

artroza istoric de caz a articulației umărului durere în toate injecțiile articulare

Recurența postoperatorie rămâne încă ridicată în următoarele situații: Lipsa unui eveniment traumatic specific; Absența unei leziuni Bankart mobile; Ligamente gleno-humerale slab definite există mai multe variante anatomice ; Participarea la sporturi de contact. Rupturile de coafă a rotatorilor Rupturile de coafă a rotatorilor sunt printre cele mai obișnuite leziuni ale umărului.

Afecțiuni ale umărului

Totuși rupturile traumatice sunt rare, cu excepția traumelor masive. Cele mai multe rupturi ale coafei rotatorilor rezultă din modificările degenerative extensive cauzate de stresul generat de factorii mecanici ce influențează această structură anatomică. Cel mai important dintre acești factori este spațiul foarte strâmt subacromial rezultat în parte al ligamentului coraco-acromial. Această situație predispune în timp la apariția modificărilor degenerative din coafa rotatorilor care pot tratamentul afectării tendoanelor de umăr găsite histologic la majoritatea indivizilor peste 30 de ani.

Rupturile degenerative încep, de obicei, pe fața articulară a tendonului lângă marea tuberozitate humerală.

Tendinita si tenosinovita

Mai puțin frecvent, ruptura poate apărea pe fața superioară a coafei. Neregularitățile degenerative de la suprafața coafei vor interfera cu alunecarea tendonului conducând la iritarea spațiului subacromial și apariția bursitei subacromiale.

Toate aceste modificări afectează în special indivizii ce practică o muncă activă susținută ce presupune ridicarea repetată a brațului deasupra capului sau abducție prelungită vopsitori, zugravi, frizeri etc. Diverse sporturi tenis, volei, haltere pot, de asemenea, predispune la modificări degenerative ale coafei rotatorilor.